www.pcmadd.com

9 septembrie 2009

cine vine...revine

Mai e o şansă…
Da, mai există una. Mică, mare, contează că există.
Ieri, am descoperit în Cluj, mai bine zis la marginea oraşului, un loc edenic. Nu, nu am exagerat deloc. Accesul e anevoios, dar orice efort merită. E ca orice lucru pe care îl obţii cu greu şi ştii să îl preţuieşti apoi.
După ce am parcurs cu dificultate drumul de acces şi am înaintat pe o străduţă îngustă, cu greu ne-am imaginat ce ne aşteapta. Un mic paradis: trandafiri cu parfum puternic, copăcei şi arbuşti, plante rare şi lacuri artificiale. Toate acestea reprezintă munca de peste 15 ani a familiei Mocean, care a reuşit să transforme o zonă uitată intr-o oază de linişte. E un loc care te umple de energie, un loc în care trăiesc fericiţi 3 căţei jucăuşi şi 3 pisicuţe care parcă îţi zic “hai şi tu”, un loc care te face să uiţi că îţi duci traiul într-un oraş aglomerat si plini de griji precum este Clujul.
Am fost primiţi cu multă căldură. Oamenii sunt foarte deschisi, iar bunătatea lor se poate măsura prin frumuseţea locului. Doar din mâinile unor oameni cu totul şi cu totul speciali putea lua naştere acest loc de vis.
Pentru că ieri a fost zi de sărbătoare (Sf.Marie Mică) ne-a fost oferit un buchet de trandafiri cum nu am mai văzut nici măcar în florăriile care se respectă (sau cel puţin aşa vor să lase impresia), iar la plecare doamna Mocean ne-a făcut un aranjament floral din trandafiri fără tulpină. În acele momente ne-am dat seama că limba română este prea săracă în cuvinte de mulţumire, sau cele existente sunt prea simple pentru a răsplăti, măcar verbal, gesturile insemnate ale unor oameni simpli de care am avut parte într-o singură oră petrecută în acel tărâm de basm.
Ne-am luat rămas bun, promiţându-ne că vom reveni. Iar ca s-o citez pe doamna Mocean “cine vine...revine!”. 
 

3 comentarii:

Elza spunea...

vai ce frumos e... :)

pifuneata spunea...

Foarte frumoase pozele:) eu in weekend am fost la Curtea de Arges si la Barajul Vidraru. E absolut superb! Abia astept sa ma mai duc!

Stefan Serban spunea...

Minunat! Iti odihnesti ochii si sufletul intr-o oaza de pace. Cat de frumoasa e simplitatea complexa a naturii.
Eu am fost pentru prima data in vizita turistica la Debretin, am stat 2 zile. Am fost de multe ori acolo pentru a rezolva diverse probleme dar acum am fost sa descopar orasul. Si multumita unui foarte drag prieten, am descoperit si Gradina Botanica a Universitatii din Debretin.
O oaza de pace, o picatura a frumusetii naturii care reincarca pozitiv tot trupul si sufletul vizitatorului.

Trimiteți un comentariu

Acum e randul tau: