29 septembrie 2009

tăt ‘nainte….

De ce sunt multe accidente rutiere, mai mult sau mai puţin grave? Pentru că conducem după ureche. După ureche sau mai bine zis din obişnuinţă. Cum să meargă tot boul pe banda lui pe drumul nemarcat, unde trebuie să apreciezi cam cât ţine partea ta şi cât a celui care vine din faţă, dacă nici unde e drumul marcat, unde fiecare bandă e marcată prin linie continuă sau discontinuă, nu respectă direcţia lui? Dacă el ştie că când a absolvit înalte studii într-ale condusului, de pe banda lui o lua înainte, că cam aşa a făcut el până atunci, poate să vină cineva să-i marcheze calea de urmat a fiecărei benzi, că el tot înainte ca calu’ cu obloane merge. Am stat 10 min în faţa CCS din Cluj, unde s-a modificat marcajul rutier şi mulţi boi au trecut p-acolo. Au trecut prin zonă unii mai răsăriţi, care conduc după semne şi însemne, dar ce să vezi: ăilalţi să-şi arate boimea din ei au început să claxoneze. Cred că ne-am obişnuit să trăim în haos, să trecem prin viaţă după ureche… (de ce atâtea caca, căcâ sau căcă? aşa, să fie în ton cu ţara)

28 septembrie 2009

Oameni fără ocupaţie…

25 septembrie 2009

Băse şi referendumul

De când cu referendumul ăsta, toată lumea numai de asta vorbeşte. Oricine ce ar zice sau orice ar zice, ideea lu’ Băse e genială.

.

24 septembrie 2009

eu sunt un mix bun?





Nu ştiu cine a fost primul care a gasit acest videoclip şi nici în… adică nici acolo nu mă doare. E bun şi gata. Ce e un mix? Cică un amestec. Dar dacă amestecul a venit de-a gata mixat? La asta te-ai gândit? Nu cred, altfel ai fi zis că eu sunt unul. Să mă consider un mix bun? Nu cred. Mă consider doar bun. Iar dacă mă consider bun, înseamnă automat că ştiu la ce nu sunt bun.


Oare chiar nu sunt mixuri bune?

23 septembrie 2009

Impozit pe gură…

La “magazin”…

-Bună ziua!
-Bună ziua! Cu ce să vă servesc?
-Cu un sex oral…
-Imediat. X lei….Să vă dau bonul fiscal si apoi începem.

Iar în acest timp, statul îşi freacă mâinile de bucurie....încasează impozit şi pe gură.

.

17 septembrie 2009

l-am văzut la Laura..



l-am văzut la Laura..

Mr. Bean de Dorobanţi…

De parcă nu sunt destui cretini în trafic (sau trebuia să scriu “suntem”?), mâine poimâine se vor înmulţi. Staţi liniştiti, nu s-a dus criza şi românaşii or să sară să-şi cumpere maşini. Altul e motivul. Se pare că mai nou sunt şoferi de 16 ani. Încerc să îmi amintesc ce faceam eu pe la 16 ani, dar sincer nu îmi mai amintesc. Oare îmi ţineam bine puţa cu mâna ca să nu ma piş pe pantaloni? Habar nu am. În fine, am deviat, că doar vorbeam de şoferi. Da, sunt şoferi de 16 ani. Pardon! Este unul şi îl cheama Geoană. Deocamdată doar în capitală şi asta e bine. De ce? Gândiţi-vă la varianta ca “şoferul” nostru să fi fost din Timişoara...

16 septembrie 2009

un buchet...


 
 

14 septembrie 2009

mulţi este animale...

Am văzut zilele trecute un ţăran, care tragea cu căruţa două leşuri, acţiune în urma căreia şi-a luat amendă. Ştire importantă pe toate posturile tv. Mare tam-tam. “Cum domn’le aşa ceva?” se întrebau miraţi toţi microfonarii pe la tv, “că doar trăim într-o ţară ce se vrea europeană şi civilizată”. Mă leşi? Se pare că trăim în ţara în care dacă duci un leş să nu se împută primeşti amendă, dar dacă ai un ferrari şi omori un om nu păţeşti nimic, sau dacă eşti un cameraman al jandarmeriei şi esti nenorocit îţi cauţi dreptatea ani de zile, chiar dacă probele incriminatorii au fost mai mult decât clare şi filmate. Vorba cu “trăim în România....” este mai mult decât sugestivă.

Şi te mai miri că mulţi este animale? Se pare că are mai multe drepturi decât noi.

.

9 septembrie 2009

cine vine...revine

Mai e o şansă…
Da, mai există una. Mică, mare, contează că există.
Ieri, am descoperit în Cluj, mai bine zis la marginea oraşului, un loc edenic. Nu, nu am exagerat deloc. Accesul e anevoios, dar orice efort merită. E ca orice lucru pe care îl obţii cu greu şi ştii să îl preţuieşti apoi.
După ce am parcurs cu dificultate drumul de acces şi am înaintat pe o străduţă îngustă, cu greu ne-am imaginat ce ne aşteapta. Un mic paradis: trandafiri cu parfum puternic, copăcei şi arbuşti, plante rare şi lacuri artificiale. Toate acestea reprezintă munca de peste 15 ani a familiei Mocean, care a reuşit să transforme o zonă uitată intr-o oază de linişte. E un loc care te umple de energie, un loc în care trăiesc fericiţi 3 căţei jucăuşi şi 3 pisicuţe care parcă îţi zic “hai şi tu”, un loc care te face să uiţi că îţi duci traiul într-un oraş aglomerat si plini de griji precum este Clujul.
Am fost primiţi cu multă căldură. Oamenii sunt foarte deschisi, iar bunătatea lor se poate măsura prin frumuseţea locului. Doar din mâinile unor oameni cu totul şi cu totul speciali putea lua naştere acest loc de vis.
Pentru că ieri a fost zi de sărbătoare (Sf.Marie Mică) ne-a fost oferit un buchet de trandafiri cum nu am mai văzut nici măcar în florăriile care se respectă (sau cel puţin aşa vor să lase impresia), iar la plecare doamna Mocean ne-a făcut un aranjament floral din trandafiri fără tulpină. În acele momente ne-am dat seama că limba română este prea săracă în cuvinte de mulţumire, sau cele existente sunt prea simple pentru a răsplăti, măcar verbal, gesturile insemnate ale unor oameni simpli de care am avut parte într-o singură oră petrecută în acel tărâm de basm.
Ne-am luat rămas bun, promiţându-ne că vom reveni. Iar ca s-o citez pe doamna Mocean “cine vine...revine!”. 
 

bancul zilei/anului

Ion şi Vasile se plimbau prin Bucureşti. La un moment dat se apropie o coloană oficială, încetineşte şi din limuzină scoate capul pe fereastă premierul şi zice:
- Ce mai faci Vasile?
Ion, mirat, nu zice nimic. Scena se repetă puţin mai târziu cu preşedintele. Ion, exasperat, întreabă:
- Da’ de unde te cunosc pe tine preşedintele şi premierul?!
- Pe mine mă cunoaşte toata lumea, spune Vasile!
-Asta chiar nu pot să cred, zice Ion.
-Dacă vrei, te duc sa-l cunoşti pe Bush.
Merg ei la Casa Albă, îi primeşte Bush, servesc un păhărel. Ion, şocat, îl întreabă pe Vasile:
-Îl ştii şi pe Papa?!
Vasile îi spune că da şi zboară la Vatican. Grăzile de corp îl întreaba familiar pe Vasile ce mai face, Ion fiind tot mai şocat. Vasile îi explică, că nu poate să-l ia şi pe el la Papa, dar că o să iasă pe balcon şi se vor îmbrătişa, lucru care, dealtfel, se şi întâmplă. Ion, în mulţime, leşină. Vasile îl vede, alearga la el şi îl întreabă:
-Mă Ioane, chiar nu-ţi veni să crezi că mă ştie şi Papa?!
-Vasile, nu asta a fost problema; am auzit pe unul din mulţime că a intrebat “Cine e ala pe care îl îmbraţişează Vasile?”

.

3 septembrie 2009

Hai să parcăm…
Am găsit un joc. Mie mi-a plăcut. Enjoy!
.
Precizez că nu imi iau bani de la Peugeot pentru numărul de accesări.
(din păcate sau din fericire)

.

puiul de extraterestru partea a-III-a

Episodul 3

"Fratele puiului de extraterestru" prins în Mexic trăieşte!!!

"Am văzut o a două creatură. Când am intrat în încăpere, a ieşit din crăpătura unei uşi şi a fugit imediat afară", a declarat fermierul.

Uau! Eu zic că aceea cameră are două uşi. Nu? Nu? Eu aşa zic. Voi ce ziceţi? Altfel nu sexplică cum a ieşit din crăpătura uşii pe care nenea ăsta a intrat, ba mai mult suspectul a şi ieşit afară. Stai aşa, că era crapătura unei uşi, adică o altă uşă. Aha! Mă depăşeşte. E prea mult. Eu cred, de fapt sunt sigur, că acest caz poate fi luminat doar de Dan Diaconescu şi al lui OTV.

Sondaj: credeţi că acest “serial” va avea succesuri mai mari decât al Elodiei?

.

2 septembrie 2009

Ce mă??? Autostrăzi???

Doamne ce realizatori/moderatori de emisiuni avem în România!!! O duduie de laBe1 TV pune următoarea întrebare: "numărul accidentelor rutiere pe drumurile naţionale este mai mare decât cele de pe autostrăzi?"

Ce mă??? Autostrăzi??? Unde tanti? Ni le araţi şi nouă?

Chiar nu vreau să mai continuu. Îmi găsesc eu altceva de făcut…

din mail...